Astept sa ma sune marea

aştept să mă sune marea. să merg la ea, să mă sparg în valuri. mi-e dor de faleză, de nisipul fierbinte cernut sub tălpi, de gândul liber, zburdalnic şi iertător. dor…dor nebun…dor până la extaz.

sărută-mi fruntea şi buzele fierbinţi. atinge-mi spatele tremurând şi mângâie-mi privirea cu visul tău. iubeşte-mi cheful rebel de dragoste, primeşte-mi iubirea în tine şi lasă-mă să te gâdil în talpă. lasă-mă să-ţi adulmec mirosul pielii pentru că mi-eşti necesar. strânge-mă în braţe, zâmbeşte-mi, abandonează-te în mine, iubeşte-mă, doreşte-mă..

cu tine am vrut să trăiesc o iubire de vis, abstractă, absolută, să tremur sub fiecare sărut, să urlu de dor şi să blestem distanţa. fix ce-am vrut se-ntâmplă. şi-s plină de tine.

optimismul niciodată nu te trage înapoi. îmi place starea asta când sunt plină de entuziasm şi încredere. în dimineaţa asta am zâmbit larg. soarele era acolo, pentru noi. familia noastră era plină de raze. am mirosit amintirea care se plimbă molcom prin mine. am atins în treacăt trifoiul de la mână.

aştept o plecare. o zi de întâi. noi doi, veseli. un obraz mângâiat. o îmbrăţişare reală. un sărut umed şi-un ochi lăcrimând. un soare puternic care îmi va mângâia privirea.
visul meu începe să prindă contur..