Cinci femei şi jumătate (1)

Ziua în care familia Tomescu a prins să se destrame a început ca oricare alta. Cea mai mare dintre fetele Tomescu, Ana, s-a trezit prima să pregătească micul dejun pentru toată lumea. Avea douăzeci şi doi de ani şi de obicei, era prima în bucătărie. În acea dimineaţă le pregătea omletă cu triunghiuri de pâine prăjită şi unt. Alături a mai pus puţin pătrunjel şi nişte şuncă tăiată subţire, prăjtă crocant.

A aşezat tacâmuri de argint pe masă şi şerveţele albe.

Ana se dădu câţiva paşi înapoi şi admiră mulţumită masa. Următoarea domnişoară care a apărut în bucătărie în acea dimineaţă a fost Andreea, de douăzeci de ani. A intrat în bucătărie gata machiată - dermatograf negru, gene false, ruj roşu aprins, îmbrăcată în halatul alb, imaculat, de farmacistă. Aruncă o privire prin încăpere.

- Zău că strici orzul pe gâşte. Ai putea să fii servitoarea unei familii norocoase, zise ea, strângându-şi neglijentă cureaua în jurul taliei.

Cu câteva luni în urmă reprezentantul unei firme de parfumuri o complimentase pentru talia de viespe şi de atunci se străduia să o subţieze şi mai mult. Lucra la farmacia locală pentru că o încântau cosmeticele şi mostrele pe care le obţinea gratis.

Ana era gata îmbrăcată pentru serviciu, într-o fustă neagră şi o bluză albă. Nu luă în seamă comentariul Andreei.