Uneori îţi aştept cuvintele. Şi-mi imaginez senzaţiile pe care mi le
provoacă. M-a emoţionat mereu faptul că n-ai avut şi nu ai nicio şansă
să-mi ieşi din suflet. Ceea ce iubeşti trebuie protejat. Întotdeauna port cu mine un castel pentru tine.
Tu rămâi acel vârtej poetic în care mi se repetă afectivitatea cea
mai curată sau nevoia de afectivitate. Cred că de multe ori îmi place
să-ți spun în ce gânduri trăiesc. Nu ştiu în ce măsură tu ai simţit că
ne leagă ceva neştiut, dar eu ştiu tot timpul că nu ai să pleci
niciodată din ceea ce se emoționează în mine.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 ganduri:
Trimiteți un comentariu